Ființa zisă inteligentă a început să prelucreze rudimentar materiale din natură pentru a avea unelte cu un randament superior. Timpul a trecut și calitatea a fost îmbunătățită până la construirea de mașini ce foloseau energia combustibililor fosili cu ajutorul motoarelor termice.

Dacă secolul al XIX-lea a fost dominat de fumul gros provenit de la motoarele cu abur, veacul următor a adus mijloacele de transport având grupul energetic consumator de petrol și astfel masa și volumul au scăzut în mod deosebit. Automobilul a devenit un produs industrial accesibil și foarte căutat de mase.

Firma Ford a reușit să vină cu ideea unui automobil de mare serie și astfel modelul Ford T a fost un deschizător de eră. Locuitorii planetei au văzut în mașina personală un obiect de prestigiu pentru care trebuie să se facă orice și acum a devenit o obsesie socială deținerea unui mijloc motorizat cât mai scump și mai mare. S-a ajuns în situația în care omul este sclavul fiarelor. Se muncește pentru acumularea fondurilor necesare achiziționării bunului și o viață întreagă sau se ajunge robul ratelor bancare. Libertatea nu contează în fața poftelor. Automobilul este zeul adorat pentru care se scoate din adâncuri minereul de fier, se arde cărbunele în furnale și se poluează natura cu cauciuc și mase plastice din ce în ce mai rezistente la degradare. Petrolul este căutat peste tot în scoarța terestră și se stoarce ultima picătură de combustibil din șisturile bituminoase.

Lupta mare se duce pentru obținerea de spațiu vital necesar numai pentru mașini, omul fiind ceva secundar. Se face prea puțin pentru societate și prea mult pentru fiarele motorizate. Există o politică dusă la nivel mondial de extindere a rețelei de drumuri și acestea devin mai late în fiecare zi. Mau mult. Parcările și benzinăriile au transformat solul fertil în steril cimentat sau asfaltat și procesul nu este de oprit deoarece se consideră că terenul arabil nu este suficient de rentabil în ochii afaceriștilor de pe toate meridianele. Nici pădurea nu este pe gustul patronilor și al specialiștilor în economie.

Fenomenul de distrugere masivă a naturii a fost accelerat de descoperirea ideii de autostradă, formă de drum ce oferea locuri de muncă și o simplificare a transporturilor militare. Modelul occidental a fost copiat și-n România pe măsură ce traficul auto a sporit. Regimul comunist din timpul lui Nicolae Ceaușescu a reușit să realizeze doar fragmentul București-Pitești. A căzut în sarcina guvernelor democratice să modernizeze și să extindă drumurile de mare viteză necesare transportatorilor de mărfuri. S-a ajuns în anul 2023 la aproape o mie de kilometri și constructorii au defrișat păduri, au tăiat dealuri și au cărat munți de piatră și pământ. S-a schimbat microrelieful și au fost întinse fâșii latei de asfalt ce reflectă căldura astrului zilei. Efortul este intens și permanent.

Trecerea la mașinile electrice nu rezolvă problemele omenirii. De ce? Automobilele consumă în continuare materiale pentru propria structură și nici piesele de schimb nu sunt făcute cu rabat de la calitate. În plus, șoselele rămân și se extind. Există o furie colectivă ce nu mai poate fi controlată și autoritățile se grăbesc să satisfacă dorințele mulțimilor. Este interesant că nu se discută în mod serios despre reducerea masei și a dimensiunilor autovehiculelor. Afacerile sunt mai importante decât viața și natura.

Sursa imagine: Wikimedia Commons