A fost cândva în trecutul omenirii un savant francez care nu prea este băgat în seamă într-o lume mereu pasionată de ideile răsărite prin minţile unor specialişti anglo-saxoni. Gustave Le Bon a scris mult şi a lăsat în urmă o operă ce este precisă ca o ghilotină. Tezele despre psihologia maselor sunt perfect valabile şi astăzi, dar nu mai sunt luate în considerare decât poate pe la examene. Practica a demonstrat că este greu să citeşti o carte şi, mai ales, să înţelegi ceea ce se spune acolo. Benito Mussolini s-a considerat un geniu politic şi a reuşit să domine Italia timp de peste două decenii prin intermediul mişcării fasciste. A venit cu teoria că trebuie să refacă gloria Romei antice şi să formeze un nou imperiu în zona Mediteranei. Au fost făcute mari investiţii în domeniul militar, dar eforturile n-au dat rezultatele aşteptate. Dimpotrivă. A fost o catastrofă pentru Italia fascistă şi aceasta a dispărut din rândul marilor puteri. Chiar Mussolini a pierit în mod jalnic. Oare cum se explică psihologic această prăbuşire? Adevărul este că liderul fascist n-a înţeles spiritul italienilor, mai puţin înclinaţi spre domeniul militar, activitate ce impune tenacitate şi spirit de sacrificiu. Au mai fost eroi, dar trupele se demoralizau rapid. Împăratul roman Vespasian a descoperit că italicii nu mai erau buni pentru formarea de legiuni şi a dat ordin să fie făcute recrutări numai din afara peninsulei. Aceşti luptători au extins şi menţinut imperiul până la prăbuşire, gloata Romei fiind incapabilă de efort. Istoria s-a repetat peste milenii, dar liderul fascist a fost orbit şi de mulţimea de linguşitori dornici să se afirme cu orice preţ.

Sursă imagine: Encyclopedia Britannica