Sunt astăzi persoane ce susţin cu tărie că era mai bine înainte de 1989, că statul dădea locuri de muncă şi locuinţe populaţiei. Era un fel de paradis terestru. Aceasta este o credinţă a maselor, este simplă, repetată la infinit şi incorectă. Nu contează! Oamenii din toate popoarele au o logică mistică şi cred în orice fără să aducă argumente. O stenogramă din anul 1960 a fost publicată de către istoricul Dan Cătănuş în anul 2004 şi acolo au fost consemnate cuvintele rostite de către Gheorghe Gheorghiu-Dej la o şedinţă a Biroului Politic al C.C. al P.M.R. Era profund supărat că sistemul comunist nu dă rezultate în lupta internaţională şi muncitorii din SUA nu erau atraşi de propaganda de partid spre viitorul luminos promis de adepţii lui Marx. Se spunea clar că nivelul de salarizare peste ocean era unul deosebit, dar grav era că şomerii capitalişti o duceau mult mai bine decât muncitorii români. Era normal ca omul bine plătit să nu fie interesat de propaganda celor ce nu erau în stare să asambleze un autoturism de oraş sau să dezvolte o televiziune de calitate. Erau mari probleme şi cu aprovizionarea populaţiei cu alimente, dar se făcea propagandă pentru căutarea de adepţi în interiorul marii puteri imperialiste. Gheorghe Gheorghiu-Dej a subliniat că la astfel de salarii nu trebuie socialism. Este evident că socialismul merge perfect cu sărăcia. Din păcate, experimentele politice au continuat cu înverşunare, încă patru ani au fost supuşi deţinuţii exterminării ideologice şi ţara a fost împănată cu tot felul de fabrici mai mult sau mai puţin inutile. Nu s-a făcut nimic pentru popor, ci totul era pentru punerea în practică a ideilor politice de stânga, cele care au luat locul religiilor monoteiste în lupta pentru controlul absolut asupra creierului. Aparatul de propagandă a muncit intensiv pentru a convinge poporul că numai ceea ce spun politrucii este adevărul şi că numai aceasta este calea spre fericirea maselor de muncitori şi ţărani.

Sunt astăzi persoane ce susţin cu tărie că era mai bine înainte de 1989, că statul dădea locuri de muncă şi locuinţe populaţiei. Era un fel de paradis terestru. Aceasta este o credinţă a maselor, este simplă, repetată la infinit şi incorectă. Nu contează! Oamenii din toate popoarele au o logică mistică şi cred în orice fără să aducă argumente. O stenogramă din anul 1960 a fost publicată de către istoricul Dan Cătănuş în anul 2004 şi acolo au fost consemnate cuvintele rostite de către Gheorghe Gheorghiu-Dej la o şedinţă a Biroului Politic al C.C. al P.M.R. Era profund supărat că sistemul comunist nu dă rezultate în lupta internaţională şi muncitorii din SUA nu erau atraşi de propaganda de partid spre viitorul luminos promis de adepţii lui Marx. Se spunea clar că nivelul de salarizare peste ocean era unul deosebit, dar grav era că şomerii capitalişti o duceau mult mai bine decât muncitorii români. Era normal ca omul bine plătit să nu fie interesat de propaganda celor ce nu erau în stare să asambleze un autoturism de oraş sau să dezvolte o televiziune de calitate. Erau mari probleme şi cu aprovizionarea populaţiei cu alimente, dar se făcea propagandă pentru căutarea de adepţi în interiorul marii puteri imperialiste. Gheorghe Gheorghiu-Dej a subliniat că la astfel de salarii nu trebuie socialism. Este evident că socialismul merge perfect cu sărăcia. Din păcate, experimentele politice au continuat cu înverşunare, încă patru ani au fost supuşi deţinuţii exterminării ideologice şi ţara a fost împănată cu tot felul de fabrici mai mult sau mai puţin inutile. Nu s-a făcut nimic pentru popor, ci totul era pentru punerea în practică a ideilor politice de stânga, cele care au luat locul religiilor monoteiste în lupta pentru controlul absolut asupra creierului. Aparatul de propagandă a muncit intensiv pentru a convinge poporul că numai ceea ce spun politrucii este adevărul şi că numai aceasta este calea spre fericirea maselor de muncitori şi ţărani.