Se tot plânge poporul român că nu este bine în statul contemporan şi de aceea trebuie să se fugă în străinătate. Politicienii nu sunt buni de ceva şi am avut noroc că s-a construit în epoca lui Nicolae Ceauşescu. Descrierea realităţilor de dinainte de 1989 a dus la apariţia unei imagini despre o fericire generală şi această idee este repetată şi de tineri ce n-au prins era respectivă. Este clar că repetiţia generează contagiune mentală şi orice idee devine un fel de adevăr ştiinţific pentru masele obişnuite să nu gândească. Istoricul Petre Opriş a găsit o stenogramă interesantă din anul 1980 şi în care au fost surprinse realităţile din economia românească după cum le vedea Nicolae Ceauşescu şi principalii săi colaboratori. Contrar legendelor de prin casele românilor contemporani, liderii comunişti aveau în faţa ochilor o realitate crudă, chiar neagră şi catastrofală. Pare greu de crezut, dar iubitorul de popor le cerea subordonaţilor să nu mai arunce cu banii pe echipamente medicale sofisticate, care apăsau pe bugetul ţării. Medicii urmau să fie mai apropiaţi de oameni şi să identifice bolile cu ajutorul experienţei. Aşteptările de la nişte aparate duceau la deprofesionalizare. Grav este că spitalele din România duceau lipsă şi de instrumental banal. Seringa, ceva absolut ieftin, nu mai ajungea la cadrele medicale şi acestea erau obligate să se descurce cum puteau. Acele erau sterilizate timp îndelungat şi folosite până la uzura completă. Este interesant că unele virusuri puteau să reziste în canalul seringii şi să infecteze alţi bolnavi. Nu este de mirare că au fost multe cazuri de hepatită şi s-a răspândit virusul HIV.

Conducerea de la Bucureşti avea obiective măreţe şi nu se putea încurca de nişte simple ace. Tot înainte! Este interesant de observat că mortalitatea a crescut după anul 1980, dar poporul român, respectând legile psihologiei mulţimilor, nu gândeşte şi rămâne prins în capcana întinsă de criminalii politruci comunişti. Nicolae Ceauşescu a fost interesat să achiziţioneze tehnologia pentru producerea de avioane germane prin 1976, dar proiectul a căzut din diferite motive. Mult mai bine au mers negocierile cu partenerul britanic şi a fost obţinută licenţa pentru modelul BAC 1 – 11. Era o adevărată minune tehnologică, dar actele colaborării au fost semnate în anul 1979 şi lucrările s-au intensificat în anul următor. Conducerea de la Bucureşti visa la cel puţin 82 de unităţi pentru a satisface poftele de expansiune comercială şi pentru a vinde pe valută forte. Proiectul a eşuat lamentabil, numai nouă avioane fiind gata până în anul 1989. Nu se ştie câţi cetăţeni români au pierit în timp ce Nicolae Ceauşescu visa la flote aeriene masive. Acestea sunt însă simple detalii în calea unor măreţe realizări. Omul nu conta în ochii stăpânilor ideologici.

Ideologia partidului unic n-a avut ceva în comun cu poporul cucerit în 1944 cu ajutorul tancurilor cu stele roşii. S-a făcut extrem de puţin pentru masele populare, dar mulţimile plâng după acei lideri ce par puternici. Politicienii de astăzi nici nu vor să audă de psihologie şi au cea mai proastă imagine în creierul românilor. Dacă vor aduce şi mâncare aurită, tot hoţi şi bandiţi vor rămâne în psihologia populară.