Există astăzi tendinţa rescrierii trecutului pentru a se elimina exagerările naţionaliste şi cele din perioada comunistă. Nici combinaţia dintre cele două nu este pe placul cercetătorilor de astăzi care nu pot concepe ca o ţară mică să aibă un rol serios de jucat la scară continentală sau planetară. Este absolut normal ca întâia noapte de război să fie considerată lipsită de importanţă de către cei ce vor cu orice preţ să rămână cu numele undeva pe-o carte. Au fost bune pentru a intra în istorie un scriitor de romane, dar valoarea militară a tins la zero. Oare cine să aibă dreptate? Împăratul Germaniei ar fi declarat că războiul este pierdut atunci când a aflat despre apariţia unui nou adversar, ceea ce însemna în mod evident o nouă risipire a forţelor Puterilor Centrale pe un front ce depăşea 1.000 km. Antanta, superioară în trupe şi armament, putea să constate prin informatori că dispar divizii întregi pentru a se scurge spre Transilvania. Să zicem că vorbele împăratului au fost spuse la emoţie sau că a exagerat. Poate nici nu le-a spus în această formă pentru că n-au fost înregistrate audio.

Cum facem să stabilim rolul României în conflict? Răspunsul se află la Sofia, chiar dacă asaltul principal a fost dat împotriva Austro-Ungariei. Bulgaria avea o întreagă armată în curs de pregătire la graniţa cu România şi aceste trupe erau foarte utile pentru un asalt masiv asupra aliaţilor ce se aflau la Salonic. Începerea războiului cu vecinul de la nord a însemnat măcinarea diviziilor în Dobrogea. Mai mult. Aici au sosit trupe germane, austriece şi otomane. Ar fi fost utile pentru lichidarea capului de pod inamic din nordul Greciei, dar au fost tocate în Dobrogea şi apoi în Muntenia. Bulgaria a fost obligată să dirijeze rezervele umane pentru a completa unităţile lovite greu de români şi sârbi, ruşii luptând destul de moale. Antanta a profitat în 1918 de faptul că armata bulgară era slăbită şi a dat o lovitură fatală Puterilor Centrale. Căderea Bulgariei a dus la prăbuşirea Imperiului otoman şi s-a ales praful de apărarea diviziilor germanice şi maghiare.

Seismul intrării armatei române în conflict a avut un impact şi pe alte fronturi îndepărtate. Armata otomană a trebuit să trimită două divizii de infanterie în ajutorul aliaţilor angajaţi în luptele din Dobrogea. A mai fost angajată o altă divizie pentru a dezvolta o ofensivă decisivă la nord de Dunăre.