Liderul comunist de la Bucureşti era în graţiile Moscovei şi putea să facă orice în ţară, obiectivul principal fiind sporirea puterii ideologiei agresive. Nu conta fericirea poporului român, simplu pion în lupta pentru cucerirea planetei. Industria de tip socialist – stalinist implica multă energie electrică pentru o uriaşă producţie de masă şi regimul era confruntat permanent cu ameninţarea unor căderi ale sistemului energetic. Tăierea curentului electric necesar populaţiei şi iluminatului public era o soluţie ce putea să ducă la erodarea imaginii autorităţilor, tocmai cele ce se lăudau cu electrificarea întregii ţări. Energia nucleară părea o soluţie ideală, reactorul fiind capabil să furnizeze multă putere în sistem în mod continuu şi cu un consum redus de combustibil. Liderii comunişti erau absolut încântaţi de această minune a tehnicii moderne şi au fost făcute planuri măreţe de dezvoltare şi progres. A fost plănuită centrala de la Cernavodă cu cinci reactoare, dar era prea puţin. Moldova urma să fie alimentată de la trei reactoare de câte 1.000 MW fiecare şi unul urma să fie gata până în anul 1990. Transilvania, un motor al economiei socialiste, urma să dispună de o centrală similară cu cea de la Cernavodă, chiar două reactoare urmând să fie pornite până în 1990. Este interesant de observat că planurile pe hârtie erau foarte uşor de întocmit, dar practica a demonstrat că grupurile energetice nucleare sunt dificil de asamblat şi implică mari costuri iniţiale. Oamenii timpului scriau prin cărţi şi presă că din 1984 este timp suficient pentru terminarea lucrărilor la câteva instalaţii de mare putere.

Nu s-a reuşit darea în funcţiunea a vreunui reactor până la căderea regimului politic totalitar, două grupuri fiind pornite în perioada democratică din istoria României. Este interesant de observat că astăzi poporul român crede că birocraţia de stat, personal tovarăşul Nicolae Ceauşescu, era eficientă şi nu se compară cu politicienii de astăzi. Adevărul este că atunci toate mizeriile erau ascunse sub preşul cenzurii de partid, activiştii din domeniu având un trai de boier.