Controversele istoriografice sunt poate sarea şi piperul scrierii unei ştiinţe fundamentale, dar multe dezbateri sunt provocate din interese ce nu au legătură cu lupta pentru adevăr, ci anumite centre de putere vor cu orice preţ să ascundă anumite fapte mai puţin glorioase sau chiar criminale. Generaţii întregi de cetăţeni din lagărul sovietic au învăţat că la 22 iunie 1941 Germania hitleristă a declarat prin surprindere război Uniunii Sovietice şi trupele lui Stalin au fost luate pe nepregătite. A fost un şoc din care diviziile sovietice nu şi-au mai revenit decât la porţile Moscovei. A fost acuzat chiar liderul de la Kremlin că n-a făcut totul pentru dotarea unităţilor şi pentru instruirea acestora. Normal, aceste teorii au fost lansate după moartea dictatorului. Oare să fie adevărat? Orice armată are statistici privind dotarea cu tehnică de luptă pentru a se calcula în orice moment forţa de izbire a principalelor unităţi şi potenţialul celor ce urmează să joace rol secundar. Autorităţile comuniste au făcut un inventar cu ceea ce exista în dotare la data de 1 iunie 1941, adică fix cu trei săptămâni înaintea atacului german. Au fost înregistrate peste 25.00 de maşini de luptă pe şenile din toate modelele. Cele mai importante erau cele 504 tancuri KV-1 şi KV-2, care aparţineau déjà lumii contemporane prin caracteristici. Erau sprijinite de 891 de T-34, modelul zis mediu prin cărţile de istorie, dar care era mai greu decât orice blindat german de serie. Chiar dacă erau văzute de unii militari drept depăşite, cele 5.262 de maşini BT-7 reprezentau visul oricărui strateg, varianta M având o autonomie de 700 km. BT-5 mai adăuga în balanţă 1.688 de unităţi. Tancul T-26 era o maşină simplă, capabilă să sprijine infanteria prin focul a două mitraliere sau prin tirul unui tun de calibrul 45 mm, proiectilele fiind în stare să distrugă o ţintă cuirasată ce se afla la peste o mie de metri. Arma era asemănătoare cu cea din dotarea bateriilor antitanc şi industria oferea obuze explozive pentru neutralizarea soldaţilor, ceea ce nu avea în dotare mult mai puternicul blindat britanic Matilda 2. Numai din modelele de bază au fost inventariate 8.904 blindate. Dacă toate aceste 25.800 de maşini ar fi fost grupate în divizii de tancuri, ar fi rezultat formarea a 129 de mari unităţi, aşa cum nici n-ar fi visat generalii germani. Este adevărat că un T-27 era modest prin performanţe, dar nici germanii nu aveau numai calitate, aşa cum cred mulţi naivi contemporani. Trebuie să se mai reţină un mic detaliu: acest inventar a fost făcut pentru data de 1 iunie, dar până la 21 iunie 1941 industria sovietică a livrat noi şi noi materiale de război. Economia de tip stalinist a fost concepută special pentru un război de amploare şi aşa se explică interesul pentru industria grea, cu accent pe cea constructoare de maşini. Nici urmă de nepregătire de luptă!