Se ştie că în perioada comunistă adevărul nu era prezentat decât în forma dorită de către autorităţi, dar se prefera minciuna spusă cu tărie. Aşa s-a făcut şi prezentarea războiului mondial şi Uniunea Sovietică a fost prezentată ca un bastion asediat de lumea capitalistă, vârful fiind reprezentat de Germania nazistă. Chiar dacă au fost primite ajutoare în arme şi echipamente din SUA şi Marea Britanie, acestea aveau valoare scăzută în raport cu efortul popoarelor sovietice. Nici luptele duse de aliaţii occidentali n-au fost importante în economia conflictului planetar. Oare chiar să fie adevărat? Divizia 21 Panzer a fost trimisă în Africa de Nord pentru sprijinirea aliatului italian şi militarii s-au trezit undeva în pustiu. Au trecut marea 165 de tancuri de diferite tipuri, ceea ce era foarte puţin în raport cu aşteptările ofiţerilor germani şi italieni. Berlinul nu putea să introducă mai multe blindate pentru că se pregătea în 1941 de atacarea Uniunii Sovietice şi nici trupele de la graniţa estică nu aveau efectivele dotate ca pentru o campanie uriaşă. Totuşi, marea unitate de tancuri a dat bătăi de cap generalilor britanici şi abia în 1943 a fost distrusă.

Trebuie să mai spunem un mic detaliu: divizia a fost trimisă în Africa înainte de atacarea Uniunii Sovietice. O altă divizie plecase chiar mai devreme. Se poate spune că erau o picătură blindată în raport cu spaţiul sovietic, dar războiul a demonstrat că forţele motorizate pot obţine rezultate uimitoare în raport cu efectivele angajate. Cum blindatele erau puţine şi cu armament slab, comandamentul german a fost obligat să trimită artilerie antitanc care să acopere spaţiile favorabile motorizatelor inamice. Au fost necesare improvizaţii din tunuri de calibrul 50 mm în combinaţie cu temutele piese de calibrul 88 mm pentru a compensa neta inferioritate în tancuri. Nimic nu se poate face fără acoperire aeriană şi escadrilele au început să curgă spre sud. Motoarele expuse nisipului tăios se uzau rapid şi aveau nevoie de reparaţii şi piese de schimb. Combustibilul era cel ce punea totul în mişcare şi coloane de camioane asigurau aprovizionarea trupelor aflate la distanţă de propriile baze. Este interesant că efortul logistic implica şi cantităţi importante de apă, sursele din deşert fiind insuficiente sau contaminate de adversar.

Noi şi noi tancuri au fost expediate dincolo de Mediterana şi orice maşină ajunsă acolo era imposibil de recuperat. Au fost trimise şi arme de captură, tunurile sovietice de calibrul 76,2 mm fiind devastatoare în confruntarea cu tancurile britanice. Germania a fost obligată să-şi risipească forţele şi a pierdut războiul pentru că a încălcat principiul fundamental al concentrării trupelor. Infanteriştii germani au simţit încă din prima zi a luptelor de pe Frontul de Est insuficienţa maşinilor militare de toate tipurile şi Blitzkrieg-ul a fost incomplet prin lipsa binomului tanc – avion acolo unde era necesar. Tancurile erau prin Africa de Nord şi niciodată diviziile din Uniunea Sovietică n-au fost completate măcar la standarde germane. Erau net inferioare numeric şi calitativ în raport cu blindatele trimise de Stalin la atac.