Conducătorul care a preluat puterea în martie 1965 părea deosebit faţă de asasinul Gheorghe Gheorghiu-Dej, cel ce cultivase cu plăcere exterminarea românilor în temniţe şi lagăre de concentrare. România socialistă a început să se apropie de lumea normală, liberă, şi astfel a avut acces la credite şi a crescut nivelul de trai. Părea să fie bine. Problema românilor consta în faptul că toate aceste măsuri economice şi politice erau doar de faţadă, principiile comuniste fiind în continuare aplicate. Liderul de la Bucureşti a dorit cu orice preţ să aibă în ţară o fabrică de avioane cu reacţie pentru transport de pasageri şi a reuşit să obţină licenţa pentru producerea aparatelor britanice BAC 1 – 11. Este interesant de observat că insularii au oferit o licenţă scumpă atunci când se pregăteau să renunţe la producerea unui aparat zgomotos şi depăşit. Nicolae Ceauşescu a fost bucuros de noua achiziţie tehnologică şi o întreagă fabrică din Bucureşti a trecut la asamblarea aparatului de zbor. Este interesant de observat ruptura de realitate. O uzină monta câteva avioane ce luau pentru un zbor cel puţin 10.000 l de carburant de calitate. Era însă un aparat perfect pentru deplasarea pe rute precum Timişoara – Mihail Kogălniceanu sau Oradea – Bucureşti. Se recomanda realizarea de economii pentru plata datoriei externe, dar regimul se interesa de asamblarea de tehnică de înaltă calitate. Era un salt tehnologic pentru România comunistă, dar trebuie să se mai observe un mic detaliu: populaţia stătea la coadă pentru un colţ de pâine. Erau cartele ca-n vreme de război, dar statul producea avioane. Să nu se uite că-n epocă nu prea erau organizate excursii internaţionale. Primul aparat a fost gata în septembrie 1982 şi prima lege privind raţionalizarea consumului alimentar data din decembrie 1980. Montarea primului avion ROMBAC 1 – 11 a început în ianuarie 1980. Simplă coincidenţă? Cititorul trebuie să înţeleagă că aceste aparate sofisticate nu puteau să genereze beneficii într-o perioadă în care nu existau suficienţi clienţi pentru piaţa internă şi nici turiştii străini nu luau România cu asalt.

Planurile lui Nicolae Ceauşescu erau complet rupte de realitate şi poporul a trebuit să suporte toate fanteziile celui ce se considera expert în toate precum Stalin în Uniunea Sovietică. Proiectul în teorie nu era rău pentru o ţară dezvoltată industrial şi care să dispună de un sistem turistic bine pus la punct. Liderul de la Bucureşti a plănuit să facă din capitala României un centru aeronautic interesant, dar muncitorii au reuşit să asambleze numai nouă aparate până în anul 1989, ceea ce era extrem de puţin din planul de 82 de unităţi. Este mai mult decât evident că fabrica nu şi-a justificat costurile de producţie. Nici avioanele n-au reuşit să transporte suficienţi pasageri pentru acoperirea cheltuielilor şi afacerea aeronautică a fost o altă gaură neagră pentru bugetul ţării.

Planurile lui Nicolae Ceauşescu erau complet rupte de realitate şi poporul a trebuit să suporte toate fanteziile celui ce se considera expert în toate precum Stalin în Uniunea Sovietică. Proiectul în teorie nu era rău pentru o ţară dezvoltată industrial şi care să dispună de un sistem turistic bine pus la punct. Liderul de la Bucureşti a plănuit să facă din capitala României un centru aeronautic interesant, dar muncitorii au reuşit să asambleze numai nouă aparate până în anul 1989, ceea ce era extrem de puţin din planul de 82 de unităţi. Este mai mult decât evident că fabrica nu şi-a justificat costurile de producţie. Nici avioanele n-au reuşit să transporte suficienţi pasageri pentru acoperirea cheltuielilor şi afacerea aeronautică a fost o altă gaură neagră pentru bugetul ţării.