Secolul al XX-lea a adus pe scena politică europeană ideea de totalitarism, omul fiind supus absolut unui stat construit în jurul unei ideologii politice. Germania a căzut pradă nazismului şi un popor obişnuit cu disciplina a ascultat de indicaţiile dictatorului de la Berlin. Era unicul cunoscător al căilor de evoluţie spre un viitor fericit şi nu era tolerată gândirea liberă. Domeniul militar a fost sub controlul lui Adolf Hitler şi acesta aproba noile tipuri de arme prezentate de industriaşii fideli regimului. Chiar dacă se spune că un stat totalitar poate să controleze energiile unui popor şi să le focalizeze spre o ţintă, producţia de tancuri demonstrează că erorile sunt uriaşe şi sunt amplificate de producţia de masă. Au fost livrate 322 de Panzer II, tancuri înarmate cu tunuri de calibrul 20 mm. Aceste maşini erau asamblate în anul 1942, sovieticii fiind de un deceniu adepţii tunului de calibrul 45 mm. Au fost trimise pe front 1969 de Panzer III cu tun de calibrul 50 mm, ultimele fiind finisate în anul 1943. Erau maşini de luptă periculoase în confruntările cu alte blindate, ţeava mai lungă asigurând precizia loviturilor. Sovieticii foloseau la temutul T-34 tun de calibrul 76,2 mm încă din anul 1939. Este interesant că germanii au văzut astfel de tancuri încă din iulie 1941, dar industria a continuat să producă maşini uzate moral. Mai mult. Au fost trimise pe front şi Panzer III dotate cu tunuri având ţeava scurtă. Era un anacronism evident în anul 1942, dar livrările au continuat şi în 1943. Este clar pentru orice cititor că liniile de montaj au fost ocupate cu modele perimate şi Panzer IV, Panther şi Tiger au avut producţii mai reduse. Este interesant de observat că Uniunea Sovietică adoptase oficial T-34 drept tanc zis mijlociu încă din decembrie 1939 şi era în producţie de serie în anul 1940. Specialiştii militari germani s-au tot fâţâit în jurul blindatelor cu piese de 20 şi 37 mm, chiar dacă au văzut tehnica sovietică superioară încă din anul 1936. Atunci au fost deplasate la ordinul lui Iosif Vissarionovici Stalin tancuri T-26 şi BT-5 pentru a extinde comunismul în Spania. Au fost oferite prime consistente celor care reuşeau să captureze astfel de tehnică motorizată, dat eforturile infanteriştilor au fost în zadar. Proiectanţii din Reich au continuat să mâzgălească schiţe cu maşini precar dotate artileristic. Au fost furnizate chiar maşini din seria Panzer I care dispuneau numai de mitraliere uşoare. 1.812 de Panzer II au fost terminate până în anul 1942, tunul de calibrul 20 mm fiind o armă ce se potrivea pe avioane şi nu în lupta cu maşini cuirasate. Războiul a fost pierdut de la nivel de gândire încă înainte de tragerea primelor lovituri de tun şi doar erorile adversarilor din câmp tactic şi de la nivel strategic au ascuns slaba dotare a Wehrmacht-ului. Conducerea politică şi cea industrială au realizat un adevărat sabotaj al propriilor trupe, militarii fiind trimişi să moară pentru a ascunde incapacitatea celor de la putere.

Adepţii lui Adolf Hitler erau numai dornici de îmbogăţire şi parvenire cu orice preţ.