Oamenii de rând privesc cu nostalgie spre o perioadă din trecutul țării care a avut o denumire glorioasă, măreață. Epoca de Aur a lui Nicolae Ceaușescu este considerată o eră de avânt în multe domenii și se spune că atunci se acorda o atenție deosebită studiului și școlii. Ideile maselor sunt puține și ferme, ceea ce se confirmă prin această judecată de valoare. Teoriile științifice elaborate de către Gustave Le Bon sunt de necombătut și poporul român nu putea să scape din cercul legilor psihologice. În realitate, statul comunist avea tot interesul să nu ofere prea multe informații și cunoștințe poporului pentru ca acesta să nu înceapă cumva să gândească altfel decât partidul unic. Textele erau prelucrate ideologic și propaganda de partid inocula zilnic materiale despre modul în care trebuia să se interpreteze orice informație publică. Statul comunist avea monopolul asupra tipografiilor și stabilea ce tiraje sunt alocate cărților și ziarelor. Totul se făcea după plan. Producția de ziare și reviste era foarte mare și ajungea la aproape un miliard de exemplare în anul 1975 pentru cele 59 de publicații zilnice sau necotidiene. Poporul român era foarte bine aprovizionat cu știri și articole de opinie, cu cuvântările tovarășului Nicolae Ceaușescu. Aceasta ar fi concluzia dacă nu se face o simplă comparație. Cum istoria se scrie corect făcând referire la situațiile asemănătoare din statele vecine și cele europene, să analizăm rapid ceea ce se întâmpla în lagărul socialist. Ungaria avea 77 de necotidiene și 27 de cotidiene, aproape dublu în raport cu România. Este interesant de amintit că populația era la mai puțin de jumătate din cea a statului român. Cehoslovacia avea în 1973 134 de publicații și Polonia 87, dar tirajul cotidienelor era 7,8 milioane de exemplare. Germania comunistă comunica oficial o producție zilnică de 7,5 milioane de ziare cotidiene, ceea ce era foarte mult în raport cu o populație de sub 17 milioane de suflete.

Dacă se face o comparație cu Germania federală, situația României comuniste era mai mult decât catastrofală. Erau disponibile 1.211 cotidiene și 50 de necotidiene, imprimarea zilnică a cotidienelor ajungând la 187 milioane de exemplare. Era o închistare intelectuală din care poporul român nu mai trebuia să scape și cei ce sunt nostalgici după trecut au rămas victimele aparatului de propagandă din comunista eră. Dacă erau eliminate materialele dedicate tovarășului Nicolae Ceaușescu și cele despre partid, poporul rămânea cu puțină informație adevărată și valoroasă.