Se discută astăzi prin societatea românească despre faptul că scade populația văzând cu ochii și se spune că totul se întâmplă din cauza sărăcirii țării, ceea ce generează plecarea oamenilor în masă după un trai mai bun. Se spune că nu se întâmpla așa pe vremea lui Ceaușescu, totul fiind din cauza hoților de politicieni. Datele statistice par să confirme credința poporului român. Partea interesantă este că românii plecau și pe timpul dictatorului în două moduri. Exista calea legală în care autoritățile emiteau actele ce permiteau emigrarea pentru că erau obligate să respecte unele convenții internaționale. Hemoragia părea mică în raport cu întreaga populație a țării, dar un fenomen îngrijorător se manifesta totuși. Au plecat în anul 1975 2.393 de tineri cu vârsta sub 18 ani, adică 22,36% din totalul emigranților. Fluxul a început să se intensifice după 1977 și plata datoriei externe, cea care a adus minunea numită alimentație rațională, a accelerat procesul părăsirii patriei socialiste de către adolescenți și copii. Au trecut granița 5.773 în anul 1980, dar erau 7.564 în anul 1988. Un liceu avea cam o mie de elevi, deci în fiecare an populația școlară se reducea cu câteva instituții de învățământ. Nu se poate calcula importanța valorii intelectuale a celor plecați, dar au muncit pentru prosperitatea țărilor de adopție, chiar dacă aceea era Australia sau Noua Zeelandă. Chiar dacă în 1989 s-a anunțat marea victorie a plății datoriei externe, 10.593 de tineri au plecat unde au văzut cu ochii pentru a scăpa de frig și foame. Reprezentau 25,6% din cei sătui de politica înțeleaptă a partidului comunist. Poporul nu mai era interesat de acest obiectiv al conducerii de partid, viața de lagăr fiind prea apăsătoare pentru părinții ce doreau să-și vadă copiii împliniți profesional și material. Ideologia susținută de propaganda de partid nu mai ținea de foame și nici statul la cozile lungi nu reprezenta o soluție de fericire. Deschiderea granițelor după evenimentele din decembrie 1989 a demonstrat că numai teama de autorități îi mai ținea pe români pe meleagurile natale. Au părăsit România 25.298 de tineri cu vârsta sub 18 ani, adică tocmai cei ce urmau să întemeieze familii în viitorul mai mult sau mai puțin îndepărtat. Procentul se menținea la 26% din totalul emigranților. Marile migrații vin după astfel de perioade de sărăcie ce seamănă cu cele aduse de un mare război și a fost un conflict al autorităților cu întregul popor român.

Cum noii conducători n-au putut face minuni economice, oamenii au continuat să se scurgă spre Occident, proces ce nu poate fi oprit decât dacă veniturile din România ar fi aproape egale cu cele din statele dezvoltate. Familiile care ar fi fost întemeiate de acești tineri nu se mai regăsesc astăzi în statisticile României.

Nicolae Ceaușescu a nenorocit populațiile de pe meleagurile mioritice și efectele se resimt și astăzi, mai ales că generațiile de politicieni care au venit după 1989 au avut tot origini comuniste și au fost interesate de creșterea prosperității personale.