barbarossa

Ionel-Claudiu Dumitrescu

Concepţiile corecte ale comandanţilor sovietici în iunie 1941

Anul 1941 a adus o confruntare pe viaţă şi pe moarte între două puteri totalitare, fiecare dictator dorind cu orice preţ stăpânirea Europei. Armata germană a atacat la 22 iunie şi a zdrobit trupele inamice din raioanele de frontieră şi astfel a avut drumul deschis până la Moscova. Au fost căutaţi vinovaţi pentru acest dezastru şi au fost acuzaţi ofiţerii din regiunea vestică a Uniunii Sovietice, aceştia fiind executaţi fără întârziere. Apoi a apărut un alt responsabil: Stalin în persoană. El nu se pricepea la problemele militare, dar a luat decizii politice şi a rezultat catastrofa. Se subînţelege că aceste acuze au venit după martie 1953, adică după trecerea în nefiinţă a dictatorului comunist. Continuă şi astăzi această teorie despre lipsa de pricepere a demnitarului roşu, dublată de o slabă dotare cu armament a trupelor sovietice. Oare să fie adevărat? Tancul a fost arma care a impresionat pe câmpurile de luptă prin manevre în viteză, mai ales dacă acţiona coordonat cu aviaţia. Tunul nu prea mai trezeşte interesul istoricilor, dar era principala armă de distrugere şi deschidea calea propriilor trupe sau strivea orice atac al adversarilor. Iosif Vissarionovici Stalin n-a fost un geniu militar, dar a acordat o atenţie deosebită artileriei şi Frontul de Vest, cel care se afla pe principala direcţie de ofensivă a inamicului, a primit 7.575 de tunuri de toate calibrele 6.610 aruncătoare de mine. Erau nu mai puţin de 119 guri de foc de calibrul 203 mm, fiecare lansând câte un proiectil de 100 kg. Puterea de distrugere era una deosebită şi Barosul lui Stalin era specializat în distrugerea cazematelor. Au fost aduse şi şase piese de 280 mm. Dacă ţinem cont de spaţiile ruseşti vaste, tehnica de distrugere pare puţină. Aşa gândea şi liderul de la Kremlin şi 494 de tunuri superbe ML-20 de calibrul 152 mm au fost pregătite pentru confruntarea cu trupele germane. Comandanţii sovietici au adus armament din belşug, dar erau necesare şi trenuri întregi de muniţii, proiectilele urmând să ajungă cu camioanele spre locurile unde erau camuflate tunurile.

Germanii au atacat la 22 iunie spre flancurile forţelor comuniste şi au dat peste cap toate socotelile comandamentului inamic. Întregul dispozitiv a trebuit modificat pentru a rezolva situaţia critică, dar era prea târziu. Existau mari probleme cu mijloacele de tracţiune şi nici hărţile nu existau pentru noile obiective. Tunurile sovietice au fost amplasate prea avansat şi tancurile au putut realiza manevre de învăluire prin sectoarele de front slab apărate. A fost normal să fie pierdute armele grele, dar Stalin a adus noi rezerve din Siberia şi Extremul Orient. În plus, fabricile au livrat tehnica pentru noi regimente de artilerie, militarii germani fiind şocaţi de ceea ce putea face cu oţelul magul de la Kremlin.

Armata sovietică a fost înfrântă în iunie 1941 de suprapregătirea militară şi artileria era formată din modele noi de tunuri sau modernizate. Iosif Stalin nu poate să fie acuzat în mod serios că n-a muncit în mod stahanovist pentru edificarea unei armate cu care să cucerească Europa şi dotarea cu armament de ultimă generaţie era cu mult peste ceea ce puteau să ofere fabricile controlate de oamenii lui Adolf Hitler. Erau alese modelele după analize îndelungate şi, mai ales, după testări dure, liderul bolşevic cerând calitate şi număr. Nu erau acceptate maşinile complicate şi acest principiu a fost respectat în toate domeniile. Cel mai cunoscut exemplu este cel cu tancurile T-34 ş Tiger, cel din urmă fiind un model de complicare inutilă, dar s-a mers înainte şi a apărut varianta Tigrul regal.

Comandanţii din Districtul Militar Vest erau supuşi unui riguros control şi au acţionat pentru îndeplinirea ordinelor superioare. Diviziile de infanterie şi tancuri au fost împinse cât mai spre vest, întregul dispozitiv urmând să fie sprijinit de aviaţie şi de focul tunurilor de toate calibrele. Atacul german i-a pus într-o situaţie imposibilă şi a trebuit să facă tot ce se putea în situaţia dată. Au fost însă împuşcaţi pentru incompetenţă în stil comunist pentru că nu i-au adus victoria mult râvnită de Stalin. Au fost complet nevinovaţi.

Bibliografie

  • Corespondenţa Preşedintelui Consiliului de Miniştri al U.R.S.S. cu Preşedintele SUA şi cu Primii Miniştrii ai Marii Britanii din timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei 1941 – 1945, vol. I, Editura de stat pentru literatură politică, Bucureşti, 1953.
  • Documente privind istoria militară a poporului român 13 mai 1945 – 31 decembrie 1947, Editura Militară, Bucureşti, 1988.
  • Bagramian, I. H., Aşa a început războiul, Editura Militară, Bucureşti, 1974.
  • Constantiniu, Florin, O istorie sinceră a poporului român, Univers enciclopedic, Bucureşti, 1997.
  • Djilas, Milovan, Conversaţii cu Stalin, Corint Books, Bucureşti, 1995.
  • Duţu, Alecsandru, Între Wehrmacht şi Armata Roşie, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2000.
  • Eliberarea Basarabiei şi a Bucovinei de Nord 22 iunie – 26 iulie 1941, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1999.
  • Hillgruber, Andreas, Hitler, Regele Carol şi Mareşalul Antonescu Relaţiile româno – germane (1938 – 1944), Editura Humanitas, Bucureşti, 1994.
  • Istoria economică a României, vol. II, coordonator academician N. N. Constantinescu, Editura Economică, Bucureşti, 2000.
  • Istoria Aviaţiei Române, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984.
  • Negrea, Radu, Banii şi puterea, Humanitas, Bucureşti, 1990. Roman, Valter, Probleme militare contemporane, Editura Militară, Bucureşti, 1949.
  • Scafeş, Cornel, Horia Vl. Şerbănescu, Ioan I. Scafeş, Cornel Andone, Ioan Dănilă, Romeo Avram, Armata Română 1941 – 1945, Editura R.A.I., Bucureşti, 1996.
  • Scârneci, Vasile, Viaţa şi moartea în linia întâi, Editura Militară, Bucureşti, 2012.
  • Sokolovski, V. D., Strategia militară, Editura Militară, Bucureşti, 1972.
  • Solonin, Mark, Butoiul şi cercurile, Polirom, Iaşi, 2012.
  • Suvorov, Victor, Ziua „M”, Polirom, Iaşi, 1998.
  • Suvorov, Victor, Ultima Republică, vol. III, Polirom, Iaşi, 2011.
  • Ştefănescu, Alexandru V., În umbra Marelui Reich, Editura Cetatea de scaun, Târgovişte, 2020.
  • Ţenescu, Fl., Cunoştinţe generale asupra războiului şi studiul lui, vol. III, Tipografia militară a Ministerului de Răsboiu, Bucureşti, 1922.
  • Zaharia, Gheorghe, Constantin Botoran, Politica de apărare a României în contextul european interbelic 1919 – 1939, Editura Militară, Bucureşti, 1981.
  • Zamfir, Zorin, Jean Banciu, Tratat de istorie universală Al Doilea Război Mondial, vol. III, Pro Universitaria, Bucureşti, 2009.