Oare de unde? De ce este atât de convins? Se spune că trupele sovietice în iunie 1941, acum opt decenii, erau slab înarmate, prost instruite, cu efective incomplete şi cu comandanţi sub orice critică în urma epurărilor ordonate de la Kremlin. Aşa se explică dezastrele produse de diviziile germane, cele care au fost capabile să ajungă la periferiile Moscovei în decembrie. Dacă analizăm informaţiile oferite de colonelul, viitorul mareşal I. H. Bagramian, situaţia era complet diferită de ceea ce vând istoricii şi documentarele de televiziune. Acesta a fost să viziteze Divizia 99 infanterie, mare unitate aflată aproape pe graniţă. O informaţie în trecere despre cazarma austro-ungară spune că erau paturi suprapuse şi nu mai era spaţiu pentru soldaţi. Era ticsită de luptători aproape de viitoarea primă linie de front. A fost apoi dus să vadă un antrenament al unui batalion de infanterie şi a fost mulţumit de calmul cu care militarii înfruntau atacul unor subunităţi de tancuri din Corpul 8 mecanizat. Dacă luptătorii pe jos învăţau să scoată din luptă monştrii din oţel, tanchiştii aveau ocazia să observe cam cum se adăpostesc cei ce pot ataca blindatele cu încărcături explozibile sau cu sticle incendiare. Dacă luptătorii germani se puteau antrena cu astfel de maşini de luptă, cei finlandezi, maghiari şi români abia dacă aveau de unde să vadă blindate serioase pentru aplicaţii. Este greu de crezut că toţi luptătorii din Wehrmacht puteau să dispună de astfel de maşini pentru joaca din poligon deoarece carburantul era limitat în Germania.

Cum se explică totuşi dezastrul comunist din vara anului 1941? Foarte simplu. Ordinele de la Iosif Vissarionovici Stalin nu s-au potrivit cu realitatea din teren şi s-a ales praful de forţele deplasate prea aproape de frontieră, multe formate din militari cu experienţă. A fost greu să se refacă forţele şi să se producă armament care să copleşească numeric şi calitativ diviziile germane. Trupele au fost amplasate prea aproape de poziţiile inamice şi au fost lovite de focul artileriei. Aviaţia germană a reuşit să distrugă ceea ce era pe aerodromurile cu steaguri roşii şi apoi a fost greu să se facă deplasările marilor unităţi terestre pe timp de zi. Nici aprovizionarea cu muniţii n-a mai fost posibilă. O armată acţionează ca un uriaş mecanism şi socotelile prebelice au fost date peste cap de ritmul în care au înaintat germanii. Cum în război comandanţii trebuie să aibă flancurile asigurate de unităţi amice, cei sovietici s-au trezit în situaţia să fie ameninţaţi cu încercuirea şi au fost siliţi să se retragă pentru a menţine o linie de front. Ordinele soseau cu întârziere şi generau haos pentru că nu mai corespundeau cu situaţia din teren şi, în plus, se cerea plecarea la atac, ceea ce genera pierderi inutile şi în masă din cauza politrucilor ce îndeplineau orbeşte instrucţiunile partidului unic.

Trebuie să se schimbe imaginea despre luptele din vara anului 1941 şi să se renunţe la şabloanele imprimate de propaganda comunistă, cea care a insistat mereu pe lipsa de pregătire.