Se ştie că anul 1939 a adus declanşarea unui nou război mondial pentru că liderii planetei nu se mai săturau de putere. Mereu se putea şi mai mult. Se făceau tot felul de calcule despre modul în care să se obţină hegemonie planetară şi paşii realizaţi au generat dezastrul omenirii. Războiul n-a apărut din senin, ci a fost pregătit timp de două decenii prin deciziile marilor conducători pe care nu puteau cabinetele luxoase să-i încapă. Nu poţi rămâne în cărţile de istorie dacă rezolvi problemele banale ale vieţii cotidiene. Este interesant că aceşti şefi de state se considerau toţi cu o inteligenţă remarcabilă, chiar singurii cunoscători ai viitorului. O carte scrisă de doi experţi americani în probleme militare, apărută în anul 1938 cu titlul If war comes, demonstrează că liderii din marile capitale sunt foarte slabi pregătiţi şi nu citesc ceva serios atunci când fac politică. Cartea amintită are şi o ultimă anexă despre resursele absolut necesare pentru o economie de război. Enervant! Cine stă să citească şi Anexele? Ultima pagină din 371! Ar fi fost interesant pentru Adolf Hitler să afle cum stă cu potenţialul economic. Germania nu avea decât suficient cărbune, nitraţi şi potasiu, în rest fiind dependentă de importuri din regiuni expuse forţelor potenţial inamice. Chiar dacă au mai fost cucerite teritorii precum Austria şi Cehia, materiile strategice nu erau suficiente pentru un război de durată, mondial. Italia avea în plus ceva pirită, mercur şi zinc, dar nici măcar cărbunele nu ajungea pentru nevoile energetice ale industriei de război. Petrolul era aşteptat tocmai din România, dar reţelele de transport nu făceau faţă necesităţilor flotei şi aviaţiei.

Cea mai proastă situaţie era însă la capitolul petrol, absolut necesar pentru mişcarea maşinilor militare de luptă. Italia, Germania şi Japonia au produs tehnică ofensivă folosind combustibilul cu picătura, inclusiv pe cel german sintetic. Nu este de mirare că nu existau avioane puternice care să facă faţă unui P-47 sau unui B-29. Mai mult. Multe avioane ale Axei s-au prăbuşit pentru că rezervoarele au fost prea mici în raport cu misiunile încredinţate. Generalii uitau de caracteristicile tehnice ale maşinilor de zbor când se uitau pe hărţile frumos colorate. Numai erorile strategice şi tactice ale inamicilor au permis rezistenţa timp îndelungat, mai ales că au fost capturate rezerve deosebite de armament şi materii prime. Totuşi, resursele americane şi sovietice au fost copleşitoare, datele fiind expuse în tabel. Viaţa-i scurtă şi merită trăită fără prea multă gândire! Aceasta-i o deviză foarte răspândită pe Terra şi conducătorii de ţări nu fac excepţie de la regulă.