Târgoviştea, situată într-o regiune locuită încă din neolitic aşa cum are să descopere, din cele câteva vestigii rămase, călătorul care vizitează Muzeul de istorie şi arheologie, legată cultural de cultură Gumelnita care se răspândise pe acest teritoriu şi menţionată ca oraş pentru prima dată în anul 1396 rămâne încă un oraş impresionant ce atrage influenţe europene diverse, dar fără a-şi pierde farmecul său învelit în umbra istoriei.,, Să nu uităm faptul că a constituit curtea domnească în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân, fiind capitala ţării româneşti!” aşa cum avea să ne reamintească doamna care vinde bilete pentru vizitarea Curţii Domneşti.

Intrând în Târgovişte pentru prima dată observi cu siguranţă oază de linişte şi răcoare oferită de spaţiul verde, atât de benefică în zilele toride de vară. Oraşul şi-a conservat cu hotărâre zonele verzi şi istoria, astfel încât oriunde ai privi te întâmpină flori, copaci şi o vegetaţie deasă, relaxanta. În centrul Targovistei , te întâmpină impunătoare statuia lui Mihai Viteazu. Călătorul, care se opreşte să facă o fotografie cu emblema oraşului, domnitorul Mihai Viteazu - ce pare să aibă încă pe chip mândria şi triumful sau de apărător al creştinătăţii şi de singurul domn care a unit în anul 1600 cele trei principate – călărind un cal puternic, observă în faţa lui Parcul Mitropoliei şi catedrala mitropoliei ascunse în spatele a doi copaci nu umbra deasă, ce adăpostesc băncute şi o ţâşnitoare cu apă unde copii se stropesc pentru a se răcori. Catedrala păstrează arhitectura veche, se înalţa deasupra unor scări înalte, de o elegantă sobră şi te întâmpină, încă de la intrare, cu răcoarea şi miros dulce de mir şi tămâie. Slujbele ţinute aici sunt printre cele mai frumoase, comparabile doar cu cele din Catedrala Eroilor Înălţarea Domnului, dar vom ajunge şi acolo imediat. Construită din cărămidă şi păstrând decoraţiunea din perioada domniei lui Mihai Viteazu, Catedrala Mitropolitană Înălţarea Domnului, cea care se înalţa în mijlocul Parcului Mitropoliei, se aliniază stilului Curţii Domneşti. Catedrala Eroilor este ridicată pentru pomenirea veşnică a eroilor care au căzut pe front luptând pentru ţara şi pentru credinţa lor. Aceasta te întâmpină cu o intrare înălţă, maiestoasa, de un alb pur, o poartă domnească şi un zid ca de cetate, dincolo de care te aşteaptă o curte mare, cu verdeaţă, copaci umbroşi şi trandafiri de diverse culori, dar şi băncute unde să te odihneşti venind de pe drum. La intrare, te avertizează cu privire la viaţa de apoi, iadul pictat cu chinurile veşnice destinate fiecărui păcat capital pe de – o parte, iar pe de altă parte, drepţii bucurându-se în lumină şi iubirea lui Dumnezeu. Cupola înaltă şi pictura bisericească poarta gândul credinciosului către porţile cerului. Dacă doreşte, călătorul îşi poate continua călătoria spirituală la Biserică Domnească, la Mănăstirea Stelea sau la Mănăstirea Dealu.

Mănăstirea Stelea se afla aproape de centrul oraşului, ascunsă pe o străduţă liniştită, în dosul unor porţi enorme de lemn masiv, sculptat şi vopsit maro închis spre a contrasta cu albul mănăstirii şi cu zona verde cu flori colorate, cu băncuta şi cu liniştea din interiorul mănăstirii. Puţin mai departe de oraş, Mănăstirea Dealu păstrează primul tipar din ţară la care a scris călugărul Macarie, primul meşter tipograf cărţi de cult în limba slavonă şi un muzeu al icoanelor vechi, al primelor documente şi cărţi liturgice scrise şi o bogată istorie pe care măicuţele o impartasec doritorilor. În direcţia muzeului se afla chiliile maicilor, iar în fata mănăstirea, în dreapta ridicându-se o clădire de piatră ca un foişor domnesc de unde se poate vedea oraşul Târgovişte în întregime, de la înălţime. Priveliştea este superbă pe timpul zilei când soarele străluceşte deasupra mănăstirii, iar jos se întinde un peisaj pestriţ de clădiri ce par cât cutia de chibrituri şi totuşi destul de frumoase cât să încânte ochiul vizitatorului, dar noaptea învăluie atât foişorul, cât şi oraşul, în lumini ce par că se revarsa direct din cer. Din mănăstire se aud cântecele deosebit de frumoase ale măicuţelor care par că o muzică îngereasca atunci când te laşi pierdut cu privirea în măreţia peisajului privit de la înălţime. De sus, cel mai bine se vede, însă, complexul Curtea Domeasca.

Curtea Domnească este situată aproape de centru, de parcul Chindia şi de muzee fiind înconjurată de un zid gros, fortificat, de cărămidă. Legenda locului spune că cine urcă de trei ori în Turnul Chindiei nu mai părăseşte niciodată oraşul. Acest turn era punctul fortificat de strajă şi de apărare al Curţii Domneşti, fiind un turn înalt, din cărămidă, în care se urcă pe nişte trepte înguste, iar pe pereţii turnului se găsesc, din loc în loc, personalităţi istorice marcante din istoria oraşului, informaţii istorice, hărţi şi scene pictate de istorie, iar din vârful turnului se poate vedea întregul oraş , priveliştea fiind încă şi mai clară şi mai cuprinzătoare decât cea oferită de Mănăstirea Dealu. Biserica Domnească este o construcţie de cărămidă păstrând acelaşi stil arhitectural pe care îl are întregul complex şi te întâmpină la intrare cu un pridvor susţinut pe doi stâlpi înalţi de care sunt agăţate ghivecele cu flori. Fosta aşezare domnească fortificata mai păstrează beciul subteran închis cu nişte uşi groase de lemn ce puteau fi sparte cu mare dificultate în cazul unui asediu, turnurile unite de nişte nuloare de piatră şi nişte anexe metalice care permit traversarea dintr-o parte în alta a clădirii, iar în partea de jos se afla o galerie imensă, închisă cu geamuri, în care sunt redate scene din istoria oraşului, date, informaţii, portrete semnificative şi un ecran pe care este proiectat un documentar despre istoria Curţii Domneşti. În împrejurimi se întind zone cu copaci şi verdeaţă unde turiştii se pot plimba şi relaxa. Pe alei şerpuite, drumul coteşte către Parcul Chindia, înconjurat şi el de zidul fortificat al cetăţii, dar şi de pub-urile la care se mănâncă cel mai bine din Târgovişte şi – aş putea spune – din ţară. Parcul este mare şi este în întregime un spaţiu verde. În mijlocul sau există un lac unde turiştii se pot plimba cu barca, preferată copiilor fiind bărcuţa în formă de flamingo roz. În parc se regăsesc figurine mari din lemn ale unui car şi ale unor animale mari (taur, cerb), zone comerciale din care se pot cumpăra suveniruri , jucării, gustări şi o întreagă diversitate de obiecte. Undeva mai ferit se afla grădina zoologică, una dintre cele mai bogate şi mai frumoase din ţară, având de la spaţii rezervate chinchilelor şi liliecilor, şerpilor şi altor reptile, peştilor şi papagalilor, până la canduri, struţi, alpaca, lei, tigri, urşi, căprioare şi o mulţime de alte animale. La intrarea în parc, pe ambele părţi ale aleii, străjuiesc încă busturile sculptate în piatră ale tuturor domnilor şi descendenţilor lor din zona Dâmboviţei, iar în centru se afla impunătoare statuia lui Vlad Ţepeş.Pentru iubitorii de bere sau cei care vor să bea o cafea ori să mănânce ceva intr- un spaţiu rustic, Berăria Vlad Ţepeş este plasată într-o zonă înaltă la ieşirea din parc, se urcă pe scări de piatră, iar restaurantul – berărie construit din cărămidă are ziduri fortificate că de cetate, iar în interior are imagini sugestive pictate pe pereţi de cărămidă cu scene din istorie cu care te poţi delecta în timp ce stai în fotolii ce imită catifeaua, la mese rotunde, într-o atmosferă medievală şi aştepţi o halbă imensă de bere roşcată, brună, blondă sau oricare dintre specialităţile făcute de berărie sau o mâncare savuroasă.

După această pauză de relaxare, călătorul se poate opri în zona muzeelor. Muzeul Poliţiei este unic în ţară, colecţionând uniforme ale poliţiei din fiecare ţară din lume şi fiind împărţit în trei secţiuni, poliţia din perioada comunistă (miliţia), poliţia din perioada interbelică şi primele forme ale poliţiei. Muzeografii îi vor prezenta călătorului istoria înfiinţării acestui serviciu public, primele documente emise, cătuşele rudimentare de la început şi instrumentele de investigaţie sudimentare inventate de un ofiţer roman de criminalistică, maşinile, motocicletele şi vehiculele cu care se deplasau poliţiştii expuse în forma lor autentică, expoziţii ale premiilor şi competiţiilor la care au participat poliţiştii români la nivel naţional şi internaţional de-a lungul timpului şi sunt prezentate cazuri celebre de criminalitate printre care şi cazul ucigaşului în serie Ramaru cu toate detaliile anchetei şi cu mulajul danturii sale realizat de un poliţist care a făcut autopsia victimelor şi care a dus la prinderea criminalului. Iar la ieşire, pe turist îl întâmpină nişte scaune de maşini ridicate din cele mai grave accidente rutiere pe care sunt puse afişe cu povestea lor şi a oamenilor dragi din viaţa lor care au condus şi pe care nu i-au putut salva în timpul accidentului. Poveştile sunt emoţionante, gândite la persoana întâi, ca şi cum ar fi rostite de scaunele auto înseşi, atât în limba romana, cât şi în engleză. Muzeul Artei îşi deschide porţile cu expoziţia de ie tradiţională în care ghidul muzeului explica simbolistica fiecărui element de pe ie şi legătura simbolurilor cu tradiţia vremii din care ele fac parte, tablouri, fresce şi icoane vechi, sculpturi şi obiecte decorative sau divanuri, sobe şi piese de mobilier din casele nobililor sau ale oamenilor bogaţi, realizate în ţara sau străinătate îşi spun povestea dezvăluind o întreagă lume în evoluţie a Frumosului din vremuri apuse, a culturii şi a tradiţiei, dar mai ales a mentalităţii româneşti. Muzeul de Istorie adăposteşte vestigii din neolitic, forme de manifestare a culturii şi civilizaţiei din fiecare epocă, dezvăluie viaţa domnitorilor refăcută din poveştile ghidului legate de fiecare obiect care le-a aparţinut, arme şi pistoale de la cele primitive la cele folosite până astăzi în armată şi poliţie, panouri care revelează istoria locală în context naţional şi internaţional . De acolo, pentru romantici, drumul poate continua spre Muzeul Romanţei unde pot vedea expusă o maşină de epocă şi pot afla mai multe despre festivalul romanţei, despre personalităţile din muzica ce s-au ridicat din zona Dâmboviţei şi despre cultura muzicală locală din cadrul festivalului reprezentată în plan concret prin instrumente muzicale vechi, plânse cu imagini şi vitrine care păstrează programele artistice ale festivalului.

Iubitorii de distracţie se pot îndrepta spre centrul vechi al Targovistei, din apropierea Palatului Culturii şi a Casei Arhitectului. Aici se întind pe ambele părţi ale drumului numeroas terase care te îmbie cu muzica lor, cu priveliştea oferită de terasele cu balcon, cu specificul lor existând terase unde se ascultă muzică rock şi decoraţiunea interioară şi exterioară este specifică acestui stil muzical, terase care conservă istoria şi invita la un decor istoric şi cultural, terase în care se mănâncă bine şi se ascultă muzica actuală, altele oferă narghilea, altele te răcoresc pulverizând apă, iar seara oraşul se transformă într-o mare de lumini, stiluri muzicale, oameni care circulă sau stau la mese, afară şi discuta, petrec, diversitatea creează o frescă a distracţiei şi bunei dispoziţii, o replică a centrului vechi bucureştean. Pentru cei care doresc linişte, peisaj plăcut şi o muzică în surdină, pot alege să petreacă pe malul lacului din parcul Chindia o seară liniştită, la lumina slabă a felinarelor, într-un cadru natural elegant şi liniştit, apoi se pot bucura de drumul dintre Parcul Chindia şi zona teraselor din centrul vechi, care oferă băncute pe care te poţi odihni, felinare înalte cu lumina difuză, leduri colorate care luminează dintre pavele şi - puţin mai departe – jeturi de apă colorate de leduri, care ţâşnesc dintre pavele că într-o fântână arteziană în diferite forme, unde copii se distrează în zonele călduroase de vară aruncandu – se în jeturile blânde de apă colorate de leduri. Tot pe timp de vară, oamenii se pot bucura de piscine, tobogane înalte cu apă şi de plajă, în funcţie de preferinţe, la bazinul olimpic sau în complexe turistice private care oferă săli de sport, sala de forţă, bazin şi tobogane acvatice, programe de spinning sau alte acivitati care presupun mişcare precum DasoCado.

Călătorul care trece prin Târgovişte se poate bucura, aşadar, de o mare diversitate de cultură, istorie, umbră şi vedetatie, spiritualitate, dar şi de distracţie pentru doritori.