Se tot discută prin România contemporană despre sistemul de învăţământ şi televiziunile, în căutare de audienţă şi glorie, repetă la infinit că profesorii sunt slab pregătiţi şi de aceea există mulţi elevi slab pregătiţi, care nu trec de examenele naţionale şi nu pot ajunge la facultate pentru o perfecţionare înaltă. Oare cum se poate accepta să se spună astfel de inepţii la ore de maximă audienţă? O vorbă aruncată fără rost echivalează cu o încărcătură explozivă ce poate să răspândească unde de şoc cu o putere nebănuită. Sistemul de învăţământ este victima societăţii şi televiziunile sunt extrem de agresive în a promova nimicul la rang de cultură. Statul şi populaţia luptă împotriva şcolii cu toate armele posibile şi fără milă. Se tot discută despre reformă prin mediul politic de după revoluţie şi fiecare lider este specialist în domeniu. Adevărul este unul crud şi trist. Premierile de sfârşit de an se fac doar cu diplome frumoase din hârtie şi o carte mai este dată tot de profesorul blamat din propriul salariu. Aceeaşi situaţie există şi la concursurile de excelenţă de la nivel judeţean. O singură carte de calitate poate să însemne o adevărată revoluţie în creierul unui elev, dar statul român nu oferă ceva, chiar dacă pe piaţă există şi ediţii mai ieftine. Să nu uităm că o comandă masivă poate să genereze o scădere a preţului de achiziţie. Este interesant că au fost oferite premii de către autorităţile ungare, inclusiv o carte despre Tratatul de la Trianon, adică se cultivă de la vârste liceale ura împotriva statului român contemporan. Oare prin televiziuni nu se ştie că geniile sunt modelate de către cadrele didactice? Alta este marea problemă în România: lipsa de caracter. Nu contează cât de bine este instruit omul dacă este pornit să facă rău după idei văzute de multe ori la televizor, mediul virtual fiind celebru prin lansarea unor teme ce tulbură minţile maselor. Revenind la o Românie bine educată, trebuie să aşteptăm o zi în care să vedem fiecare premiant primind cel puţin o carte din partea statului. Poate să fie şi din partea celor ce critică sistemul de învăţământ, dar să fie an de an şi concurs de concurs.

Mijloacele de informare în masă trebuie să fie utile societăţii şi să termine cu obsesiile pentru manipulare cu orice preţ. S-ar putea să se constate peste ani că energiile şi energia au fost consumate doar pentru a distruge ceea ce este bun. Este interesant de observat că toate cadrele didactice sunt incluse la categoria profesori slabi, adică se face o generalizare foarte periculoasă pentru că distruge credinţa în educaţie. S-ar putea ca-n viitor lumea românească să aibă încredere în vraci şi şarlatani dacă se cultivă ura împotriva şcolii şi a sistemului sanitar. Repetând tezele că şcoala nu oferă mare lucru, televiziunile cultivă în capul unor părinţi ideea că nu prea are rost să înveţi şi că este mai bine să te descurci în viaţă prin învârteli. Tocmai această lipsă de caracter duce la problemele din societatea românească, dar este prea greu să se înţeleagă psihologia şi, mai ales, consecinţele faptelor petrecute astăzi.

Este interesant de observat că instituţiile statului nu intervin în apărarea sistemului de învăţământ, chiar dacă astfel se distruge chiar imaginea ţării. Grav este că angajaţii din presă au trecut prin şcoală, dar acum vor neapărat să cultive ura împotriva foştilor dascăli şi au impresia că au putut ajunge singuri la nivelul intelectual atins.