Agenţiile de presă au răspândit informaţia despre faptul că poporul rus are o mare încredere în faptele făcute de către liderul comunist, cel care a reuşit să aducă o strălucită victorie în ultima conflagraţie mondială. Mulţi analişti se întreabă cum este posibil să existe acest cult pentru un criminal ce l-a depăşit pe Adolf Hitler în ceea ce priveşte cruzimea. Explicaţia este simplă şi a fost dată de către marele psiholog francez Gustave Le Bon cu mult înainte de intrarea în celebritate a celor doi dictatori. Popoarele planetei nu gândesc şi se comportă asemenea unor turme, folosirea de către religii a termenului de păstori pentru clerici nefiind greşită. Popoarele, ca orice mulţime, nu au memorie şi uită rapid ceea ce s-a întâmplat în trecut, Istoria nefiind o ştiinţă plăcută publicului larg decât sub forma unor poveşti cât mai romanţate. Masele sunt prin definiţie pline de ură şi cruzime, nefiind atrase de conducătorii blânzi. Adoră puterea sub orice formă, conducătorul fiind obligat să fie ferm în orice decizie. Momentele de slăbiciune nu sunt acceptate de către mulţimi. Iosif Vissarionovici Stalin a înţeles aceste instincte primitive ale supuşilor torturaţi, mai ales că lucrările lui Le Bon erau foarte cunoscute în mediul rusesc încă din perioada ţaristă. Era chiar mai apreciat în Rusia decât în Franţa. Aşa se explică faptul că acum populaţia nici nu vrea să înţeleagă că lagărele erau pline cu oameni nevinovaţi şi că execuţiile se făceau în cel mai arbitrar mod cu putinţă încă din anul 1917, moment în care Hitler era un oarecare luptător în armata germană. Cei omorâţi erau chiar ruşi, dar acesta este un detaliu nesemnificativ pentru popoarele fără creier social. Există la nivel planetar un adevărat cult pentru asasinii în masă, unii fiind promovaţi de autorităţi şi alţii interzişi în funcţie de interesele unor cercuri de putere.

De ce este promovat Stalin în lumea contemporană? Explicaţia este una simplă: centrul de putere asociat cu liderul comunist trebuie să pară puternic şi hotărât în tot ceea ce face. Poporul, chiar dacă nu este mulţumit de deciziile forurilor superioare, execută ordinele primite şi viaţa merge înainte. Nu contează că este o cale absolut greşită. Se vrea forţă din belşug şi de aceea se organizează parade militare cu multe tancuri şi tunuri, simbolul forţei brute a liderilor.